PIRAMIDA CONȘTIINȚEI UMANE

Dr. David R. Hawkins: PIRAMIDA CONSTIINTEI UMANE sau drumul spre ILUMINARE

11198944_833547453348264_1299414173_n

Dr. David R. Hawkins a elaborat o harta a nivelurilor de constiinta umana, denumita si “Scala Constiintei” sau “Piramida Constiintei”, folosind kinesiologie aplicata pentru a masura nivelul vibrational al fiintelor umane. Cercetarea, care a constituit si teza sa de doctorat a devenit astfel cunoscuta in intreaga lume. Cartea care insumeaza toate aceste date se numeste: “Power vs. Force: The Anatomy of Consciousness” (Veritas Publishing, 1995).

Fiecare nivel de constiinta coincide cu anumite comportamente si perceptii umane despre viata si Divinitate. Numerele acestei scale reprezinta corelari logaritmice (adica frecvente vibrationale masurabile pe o scala care creste pana la puterea a 10-a) ale nivelelor de constiinta umana si corespondentul acesteia in realitate.

Dr. Hawkins spune ca exista doua mari bariere spirituale la nivelul 200 si 500. 200 – este nivelul curajului. Acest nivel reprezinta o schimbare radicala, profunda – o trecere de la un comportament distructiv, care raneste, catre o viata integra.

  • In acest moment, 78% din populatia lumii se afla sub acest nivel semnificativ. Capacitatea distructiva a acestei largi majoritati face ca intreaga umanitate sa fie tinuta la un nivel foarte scazut al constiintei, cei 22% dintre oamenii care traiesc constient neputand sa faca o diferenta.

Totusi, trebuie sa retinem un aspect important pe care Dr. Hawkins il scoate in evidenta in cartea sa. Fiindca aceasta scala a constiintei este logaritmica, o persoana care a ajuns la nivelul 600, contrabalanseaza negativitatea a 10 milioane de oameni care se afla sub 200!

Nivelului cheie 200, ii corespunde o energie vibrationala de 40 mhz. Trebuie sa invatam sa ne ferim de vibratii scazute, mai mici de 40 mhz, care contribuie la o stare generala de rau si nefericire.

Urmatoarea mare bariera sa afla la nivelul 500 – Nivelul Iubirii. Iubirea, in acest context reprezinta o modalitate de a exista. Potrivit Dr. Hawkins, motivul pentru care acest nivel este atat de greu de atins este acela ca egoul nostru isi are radacinile in corpul nostru fizic si nu in cel spiritual, care se manifesta atunci cand ajungem la nivelul 500 si peste.

Piramida Constiintei; Constiinta

Doar 4% din populatia lumii a atins acest procent. Acest nivel denota o trecere catre domeniul spiritualitatii, o lume nonlineara si lipsita de forme.

Geniile care au trait pe pamant cum ar fi Aristotel, Hipatia, Newton, Freud, Marie Curie sau Einstein se plasau cam pe la nivelul 499.

Nivelul de constiinta al unei persoane ramane mai degraba neschibat pe parcursul vietii. Emotiile vin si pleaca, precum starea vremii, dar nivelul de constiinta al unui individ este guvernat de campuri de energie specifice ce nu se schimba in general, decat daca intervine o auto – constientizare din partea individului respectiv. O persoana se poate schimba in mod radical si poate sa treaca catre niveluri ale constiintei superioare, daca isi doreste acest lucru.

PIRAMIDA CONSTIINTEI

Cum sunt descrise nivelurile de constiinta:

ILUMINAREA: 700 – 1000

Acesta este cel mai inalt nivel al constiintei umane. Au ajuns aici personaje care au marcat fara echivoc istoria umanitatii: Iisus, Buddha, Krishna, etc.

PACEA 600 – 700

Pacea este obtinuta intr-o viata in care ne abandonam complet Creatorului sau mai bine-zis existentei. Este locul pe care Hawkins il numeste iluminare. Aici, linistea si nemiscarea mintii este atinsa, permintand revelatii constante. Doar 1 din zece milioane de oameni reuseste sa ajunga la acest nivel.

FERICIREA: 540-600

Acesta este nivelul atins de sfinti si persoanele avansate la nivel spiritual. Pentru ei, dragostea devine neconditionata si astfel, acest sentiment este urmat de multumire si fericire constanta. Nicio tragedie sau eveniment nu poate sa destabilizeze o persoana care traieste la acest nivel de constiinta. Ei par sa inspire si sa ii infuzeze pe toti cei din jurul lor. Viata lor este in completa armonie cu dorinta divina si fructele acelei armonii sunt exprimate in fericirea cu care aceste persoane traiesc pe Pamant.

Nivelul Intelegerii: 400 – 500

Nivelul stiintei, al medicinei, al dorintei pentru cunoastere. Setea de cunoastere este mereu de nestavilit pentru acesti oameni. Sunt oameni care nu isi irosesc timpul cu activitati care nu le hranesc aceasta nevoie. Acesti oameni au nevoie sa analizeze si sa vada viata si experientele lor din exterior. La acest nivel poate surveni si un esec pentru ca acesti oameni nu reusesc sa separe subiectivul de obiectiv si uneori par sa rateze esenta. In mod paradoxal, la acest nivel pot surveni blocaje care nu permit trecerea catre un nivel mai inalt de constiinta.

IERTAREA: 350-400

Daca curajul reprezinta constientizarea faptului ca tu insuti esti sursa experientelor vietii tale, aici este nivelul unde constientizezi ca tu devii creatorul acestor experiente. Este momentul cand reusesti sa iti trezesti potentialul prin actiune. Este momentul cand iti pui idealuri si te auto-depasesti, trecand de limitari ce le aveai in trecut. Este momentul cand constientizezi ca poti prelua controlul asupra vietii tale. Cei care traiesc la acest nivel de vibratie duc la bun sfarsit orice lucru inceput si nu au frica de esec.

Optimismul: 310-350

Acesti oameni din jurul tau care sunt mereu optimisti – este de fapt nivelul lor de constiinta. Ei vad viata ca pe o mare imensa de posibilitati. Nu se complac in situatii si nu se plang. Se straduiesc sa dea tot ce e mai bun si au o vointa de fier.

Neutralitatea/ INCREDEREA: 250-310

Este nivelul felxibilitatii. Sa fii neutru inseamna sa nu fii atasat de rezultatele intamplarilor. La acest nivel, individul este multumit cu viata sa si cu situatia sa si pare sa nu aiba destula motivatie pentru auto-imbunatatire si evolutie. Individul realizeaza posibilitatile dar nu face sacrificiile necesare pentru a ajunge la un nivel mai inalt.

CURAJUL: 200-250

Este nivelul imputernicirii. Este nivelul unde individul nu mai ia energie vitala de la cei din jurul sau. Curajul iti arata ca nu ai nevoie de conditii externe pentru a-ti desfasura viata in mod optim. La acest nivel, individul isi da seama ca el singur este responsabil pentru esecul sau succesul sau, pentru propria evolutie si pentru tot ceea ce i se intampla. Este ceea ce ne face umani: constientizarea faptului ca putem alege ce fel de raspuns dam in fata unui stimul venit din exterior.

MANDRIA: 175-200

Potrivit Dr. Hawkins, majoritatea oamenilor traieste sub acest nivel. Este nivelul catre care aspira majoritatea oamenilor. Sunt oameni care ajung sa se simta bine numai daca au atins faima. Cu toate acestea, este un sentiment fals-pozitiv, pentru ca aceasta stare de bine depinde de conditii externe. De asemenea este sursa rasismului, nationalismului, fanatismului religios, etc.

FURIA: 150-175

Dorintele neimplinite duc catre furie si frustrari. Aceste sentimente ne fac uneori sa vrem sa depasim acest nivel, alte ori, indivizii raman aici perioade indelungate din viata lor.

DORINTA: 125-150

Dorinta este unul dintre factorii motivanti la nivelul intregii societati. Chiar daca dorinta poate provoca schimbarea, efectul revers este acela ca inrobeste apetitul indivizilor.

Frica: 100-125

Oamenii care traiesc sub regimuri dictatoriale sau cei care sunt implicati in relatii abuzive se afla la acest nivel. Aici se manifesta paranoia, neincrederea, impresia ca toata lumea vrea sa iti fac arau. Suspiciunea si defensivitatea.

Amaraciunea: 75-100

Multi idntre noia am trecut prin astfel de etape ale vietii cand ne-am simtit ingrozitor de nefetriciti din cauza unor tragedii intamplate in viata. Totusi, daca aceasta stare te domina, ca nivel al constiintei tale, sfarsesti prin a-ti trai viata avand constante sentimente de rgeret si remuscari. La acest nivel simti ca toate oportunitatile te-au ocolit. Te simti o persoana ratata…

Apatia: 50-75

Este nivelul disperarii, al lipsei de speranta; este nivelul care predomina printre oamenii fara adapost sau cei care traiesc in saracie. La acest nivel, persoana a abdicat la situatia sa curenta si se simte incapabila sa faca ceva pentru sine sau pentru cei din jurul sau.

Vina: 30-50

Nu prea departe de rusine se afla nivelul vinei. Cand cineva este blocat la acest nivel, sentimente de joasa stima de sine si inabilitatea de a-i ierta pe ceilalti sunt comune.

Rusinea: Sub 30

La acest nivel, emotia predominanta este umilinta. Aici se regasesc cele mai multe ganduri de suicid. Foarte multe persoane victime ale abuzului sexual se afla la acest nivel.

Articol preluat de pe Garbo.ro

 

Mai jos redau un rezumat de Gheorghe Valeriu, Deva 12.08.2014

CALEA RENUNŢĂRII

DAVID R. HAWKINS

Rezumatul acestei lucrări cuprinde esenţa acestei căi a renunţării. A ajunge la ceva prin „renunţare”,pare a sfida logica şi, totuşi, se susţine că renunţarea este drumul cel mai sigur către deplina realizare de sine.

Renunţaţi la ataşamentul faţă de experienţa voastră curentă de viaţă. În pofida cinismului sinelui nostru mărunt, mai există şi Sinele care ne atrage atenţia. Suntem cu toţii conectaţi la nivel energetic, iar o vibraţie superioară (precum cea a iubirii), are un efect puternic asupra unei vibraţii inferioare (cum este teama). Numai atunci când vom recunoaşte negativitatea pe care am moştenit-o odată cu condiţia noastră umană, vom putea renunţa la aceasta şi ne vom elibera de ea.

La nivel energetic, fiecare conştienţă individuală este conectată la conştienţa colectivă; prin urmare,vindecarea personală duce la apariţia vindecării colective. Schimbându-ne pe noi, schimbăm lumea! Ataşamentele sunt cauza primară a suferinţei.

Mintea, cu gândurile ei, este stimulată de sentimente. Fiecare sentiment constituie efectul cumulat al multor mii de gânduri. Sentimentele acumulate blochează dezvoltarea spirituală şi a conştienţei, precum şi succesul în numeroase aspecte ale vieţii.

Beneficiile renunţării:

–               Eliminarea emoţiilor reprimate are un efect benefic asuprastării de sănătate. Tulburările fizice şi psihosomatice se ameliorează şi adesea dispar cu desăvârşire, atunci când o persoană recurge constant la renunţare.

–               Se diminuează treptat anxietatea şi emoţiile negative. Apare sporirea vitalităţii, energiei, prezenţei şi stării de bine,

–               Pe măsura renunţării la sentimentele negative, treptat se înmulţesc sentimentele pozitive, cu efect îmbunătăţirea rapidă a tuturor relaţiilor umane. Sporeşte capacitatea de a iubi. Conflictele cu ceilalţi încep să se reducă. Vinovăţia se diminuează. Se face apel mai des la cunoaşterea intuitivă. Apare o descreştere a agresivităţii şi a comportamentului ostil.

Învăţăturile marilor maeştri încep să se manifeste în interiorul persoanei, ca şi când ar fi o experienţă personală a acesteia. Ştim intuitiv, că undeva există răspunsul absolut Pentru a primi răspunsul trebuie identificată problema. Dacă vă aflaţi în derută, încă sunteţi liberi. Soluţiile se găsesc în interiorul nostru şi sunt uşor de găsit. În voi se ascunde un învăţător interior.

MECANISMUL RENUNŢĂRII

Renunţarea se simte ca încetarea bruscă a unei presiuni. Purtăm în noi un imens rezervor de sentimente,atitudini şi convingeri negative care s-au acumulat în timp. Presiunea adunată ne face nefericiţi.

Nici gândurile, nici faptele nu sunt dureroase, ci sentimentele care le însoţesc.

Presiunea acumulată a sentimentelor dă naştere gândurilor.

Tonalitatea sentimentelor organizează gândurile şi memoria. Gândurile sunt arhivate în baza de date a memoriei în funcţie de diferitele nuanţe ale sentimentelor asociate cu gândurile respective. De aceea, atunci când renunţăm sau abandonăm un sentiment, ne eliberăm şi de toate gândurile care i se asociază. Se poate renunţa la orice sentiment şi la toate sentimentele într-o clipă, în orice moment sau loc, şi acest lucru se poate realiza încontinuu şi fără efort.

Sentimentele pe care decidem să le suprimăm sau să le reprimăm sunt în acord cu programele conştiente şi inconştiente pe care le purtăm în interiorul nostru ca urmare a convenienţelor sociale şi a educaţiei primite în familie.

Oamenii ar face orice ca să nu trebuiască să fie conştienţi de sentimentele lor. Ceea ce ţinem în noi, ne colorează lumea. Stresul apare ca rezultat al tensiunii acumulate în urma sentimentelor pe care le reprimăm şi le suprimăm. Această tensiune caută o cale de a se elibera. Cu cât starea noastră de renunţare este mai avansată, cu atât suntem mai puţin predispuşi la stres.

Mintea raţională preferă să păstreze adevărata cauză a emoţiei în afara conştienţei şi, în acest scop, se foloseşte de mecanismul proiecţiei. Bărbatul care nu este sigur de prietena lui, este foarte gelos.

Toţi marii maeştri arată spre interiorul nostru. Câmpul energetic a fost în mod tradiţional denumit „aura” şi poate fi observat de persoanele care s-au născut cu sau şi-au însuşit abilitatea de a percepe vibraţiile acelei frecvenţe. Aura îşi schimbă culoarea şi şi dimensiunea în funcţie de emoţiile noastre. Muşchii din corpul nostru răspund instantaneu la stimulii pozitivi sau negativi.

Noi îi afectăm pe ceilalţi în mod obişnuit şi fără să ne dăm seama, prin gândurile noastre şi starea emoţională. Starea noastră emoţională bazală este detectată de toate formele de viaţă însufleţite din jurul nostru, care reacţionează la aceasta. Animalele îşi dau imediat seama de starea emoţională bazală a unei persoane.

Renunţarea înseamnă a fi conştienţi de un sentiment, a-l lăsa să-şi facă apariţia, a-l trăi şi a-l lăsa să urmeze cursul fără a dori să schimbaţi nimic la el şi fără a face nimic în privinţa acestuia. A-l lăsa să existe şi să vă concentraţi asupra energiei din spatele său. Înseamnă a renunţa la criticism şi a vă da seama că nu este decât un sentiment. Acceptaţi-l şi renunţaţi de a-l schimba în vreun fel.

Opunerea de rezistenţă este aceea care face ca sentimentul să dureze.

Când începeţi să renunţaţi la sentimente, ignoraţi toate gândurile care vă vin în minte. Concentraţi-vă asupra sentimentului respectiv, nu asupra gândurilor. Sentimentele sunt, defapt, programe de supravieţuire pe care mintea le consideră necesare. Tehnicade renunţare demontează, treptat, aceste programe.

Uneori un sentiment la care am renunţat, revine sau continuă să se manifeste. Pentru că au mai rămas urme din el la care trebuie să renunţăm. Pe măsură de deveniţi tot mai conştienţi de martorul neschimbător din interiorul vostru, începeţi să vă identificaţi cu acel nivel al conştiinţei. Treptat deveniţi mai mult martor. Sentimentele sunt create de ego, acel colecţionar de programe pe care mintea leconsidera, în mod greşit, necesare pentru supravieţuirea noastră.

Consecinţele renunţării suntsurprinzător de rapide şi de subtile, însă efectele sale sunt foarte puternice. Atunci când se renunţă complet la ceva, acest „ceva” dispare din câmpul conştienţei. Renunţarea la sentimentele negative înseamnă demontarea ego-ului,care va opune rezistenţă cu orice prilej.

În timpul renunţării, nu ajută la nimic să ne „gândim” la tehnica în sine. Este mai bine să acţionăm, şi atât. Până la urmă, se va vedea că toate gândurile înseamnă, de fapt, opunere derezistenţă.

În interiorul nostru, dar în afara sferei conştienţei, sălăşluieşte adevărul că „deja ştim tot ceea ce avem nevoie să ştim”.

Există întotdeauna un sentiment care trebuie abandonat şi la care să renunţaţi. Gândurile îşi fac apariţia din emoţii şi, până la urmă, emoţiile sfârşesc prin a deveni o abreviere a gândurilor. Fiecare activitate sau dorinţă vor dezvălui că scopul ei principal constă din dobândirea unui anumit sentiment.

Totul este energie, fie pozitivă,fie negativă.

Nivelul deplinei Iluminări (1000),din parte superioară a hărţii, reprezintă cel mai înalt nivel care poate fi atins în regnul uman; este energia lui Iisus, a lui Buddha şi a lui Krishna.Nivelul Ruşinii (20) se află în partea inferioară a hărţii, în apropierea morţii, reprezentând treapta cea mai de jos a supravieţuirii.

Nivelul Curajului (200) este valoarea critică ce marchează trecerea de la energia negativă la energia pozitivă. La testarea kinesiologică, stimulii negativi (sub 200) vor face muşchiul să se relaxeze, stimulii pozitivi (peste 200) vor face muşchiul să se contracte.

Pacea (600) ca nivel este trăit ca perfecţiune, extaz, lipsă de efort şi unitate. Este descrisă ca o răspândirede Lumină sau Iluminare.

Bucuria (540) este iubirea necondiţionată şi neschimbătoare. Se descoperă Sinele. Predomină sentimentul realizării de sine şi al independenţei.

Iubirea (500) A fi iertător, plin de atenţie. Din inimă.

Raţiunea (400) A vedea lucrurile abstract,a conceptualiza, a fi obiectivi, decizii rapide şi corecte.

Acceptarea (350) Energie calmă,armonioasă. Suntem cum trebuie. Mă simt conectat.

Bunăvoinţă (310) Ajută la supravieţuire,prietenoasă, utilă.

Neutralitatea (250) Energia promovează un mod de viaţă confortabil, liber de emotivitate. Nu este critică, nici competitivă.

Curajul (200) „Pot să fac asta!”Acţiunea efectivă.

Mândria (175) „Calea mea este cea mai bună” Dorinţă de recunoaştere, de a fi considerat special.

Mânie (150) Se învinge prin prin forţă,ameninţări şi atac. Iritabilă, aprigă. „Îţi arăt eu ţie!”

Dorinţa (125) Căutarea câştigului, plăcerii. Insaţiabilă, niciodată satisfăcută. Tânjeşte după ceva.

Teama (100) Sesizează pericolul. Evitantă, defensivă, posesivă, geloasă, neliniştită, vigilentă.

Suferinţa (75) Neajutorarea,disperarea, pierderea cuiva, regretul, separare, tristeţe. A fi ratat.

Apatie (50) Lipsa de speranţă,imobilizat, „nu pot” sărăcie.

Vinovăţia (30) Doreşte să pedepsească. Masochism. Remuşcări. „Este vina mea”. Accidente. Afecţiuni psihosomatice.

Ruşinea (20) Umilinţă, ostracizare. Distructivă, cruzime faţă de sine şi de ceilalţi.

De la nivelul curajului, animalele se simt atrase de acei oameni. Ei fac minuni cu orice plantă verde şi influenţează pozitiv viaţa tuturor celor care intră în contact cu ei.

Calea cea mai rapidă de a urca pe scală, este de a spune adevărul atât nouă înşine, cât şi celorlalţi.

Pe Harta Conştiinţei, chakrele calibrează aşa: chakra Coroanei (600), Al Treilea ochi (525), A Gâtului /350),a Inimii (505), a Plexului Solar (275), Sacrală sau a splinei (275), Bazală sau a Rădăcinii (200).

Depresia, disperarea şi melancolia sunt asociate meridianului ficat, emoţiile tind să intervină ân buna funcţionare a ficatului.

Fiecare sentiment negativ afectează un organ al corpului şi, cu trecerea timpului, organul se îmbolnăveşte şi poate chiar înceta să mai funcţioneze.

În vârful scalei, pe măsură ce progresăm şi ne eliberăm, încep să se manifeste ceea ce este cunoscut ca realizare spirituală, intuiţie şi dezvoltarea conştienţei. Autoconştientizarea este mai accelerată în cazul analizării sentimentelor decât a gândurilor.

Asupra sentimentului se poate interveni dacă acceptăm mai întâi că el există, fără a i se opune rezistenţă sau a-i condamna existenţa. Abia după aceea se începe golirea sentimentului de energia pe care o conţine, lăsându-l să fie doar ceea ce este, până îşi epuizează toată energia.

Dacă aţi renunţat în totalitate la un anumit sentiment, eliberându-vă de acesta, toate gândurile asociate lui vor fi dispărut fără urmă la rândul lor, fiind înlocuite de un gând generalizator care va expedia rapid chestiunea în cauză.

În cazul încărcăturii emoţionale excesive este recomandabilă utilizarea lor, însă o utilizare conştientă. Intensitatea emoţiei poate fi redusă prin împărtăşirea ei cu prietenii apropiaţi sau cu mentorii voştri. Prin simpla exprimare a sentimentului respectiv, o parte din energia din spatele lui este diminuată. Sau altele, evadare la evenimente sociale, TV, film, etc.

Când sentimentul s-a diminuat în cantitate şi intensitate, cel mai bine este să începeţi să renunţaţi la aspectele mai puţin importante ale situaţiei, şi nu la întreaga situaţie şi la emoţia care o însoţeşte.

Important este de a aduce mintea în starea de renunţare. Pe măsură ce se renunţă la aspectele banale, evenimentul principal devine din ce în ce mai puţin apăsător. Întregul complex emoţional poate fi descompus. Abordarea crizei de la nivelul emoţional mai degrabă decât de la cel intelectual, îi va scurta spectaculos durata de acţiune.

Se spune că cei mai mulţi oameni trăiesc regretând trecutul şi temându-se de viitor; de aceea, nu pot experimenta bucuria din prezent. Evenimentele cu încărcăturăemoţională şi întâmplările traumatice se modifică simţitor şi vor fi vindecate,dacă li se atribuie un nou înţeles.

În orice experienţă de viaţă, oricât de „tragică” se ascunde o lecţie. Când descoperim şi recunoaştem acest dar ascuns, are loc vindecarea.

Carl Jung a ajuns la concluzia că îninconştient există un impuls latent către unitate, completitudine şi realizarea Sinelui, iar inconştientul va născoci căile şi mijloacele de a face să se manifeste toate acestea, chiar dacă sunt traumatizante pentru mintea conştientă.”Umbra” o constituie toate gândurile, sentimentele şi conceptele despre noi înşine pe care le-am reprimat şi cu care nu dorim să ne confruntăm.

Atunci când un aspect este conştientizat, recunoscut şi apoi se renunţă la el, acesta nu ne mai conduce în mod inconştient. Odată ce umbra a fost recunoscută, îşi pierde puterea.

Lumea nu ne poate vedea decât cum ne vedem noi înşine.

Mai există o tehnică extrem de binefăcătoare aceea de a înceta să opuneţi rezistenţă emoţiilor pozitive. Măreţia înseamnă curajul de a depăşi obstacolele.

Din iertarea celorlalţi, vine iertarea de sine şi eliberarea de vinovăţie.

Din recunoaşterea a cine suntem noi cu adevărat, se naşte dorinţa de a căuta ceea ce este înălţător.

APATIA ŞI DEPRESIA

(Apatia 50)

Apatia înseamnă convingerea că „Nu pot”. Că nu putem face nimic în situaţia în care ne aflăm şi că nimeni nu ne poate ajuta. Înseamnă lipsă de speranţă şi neputinţă. O mare parte din populaţia lumii funcţionează la nivelul apatiei. Cei mai mulţi „nu pot” înseamnă, mai degrabă, „nu vreau”, Dincolo de ele se ascunde o teamă. Apatia ascunde teama. Când teama iese la suprafaţă şi renunţăm la ea, devenim conştienţi că ne dorim de fapt să dăm curs exact lucrului de care ne temem.

Mânia duce la luarea deciziei de a face ceva în legătură cu ce ne-a împiedecat realizările din trecut. Acceptarea ne aduce eliberarea de opunerea rezistenţei, care mai înainte luase forma temerii, apatiei şi mâniei. Odată cu altruismul, vin şi momentele de pace.

Ce înseamnă să devenim mai conştienţi?

Înseamnă să începem să căutăm noi înşine adevărul în loc să permitem orbeşte să fim programaţi, fie din exterior,fie de o voce din minte care încearcă să minimizeze şi să devalorizeze,concentrându-se asupra a tot ce este slab şi neajutorat.

Calea de ieşire este de a pune totul sub semnul întrebării. Gândurile pot fi privite cu obiectivitate. Ele originează adesea în copilăria timpurie, în educaţia dată de părinţi, familie, profesori, precum şi în frânturile de informaţie pe care le-am cules de la colegii de joacă, cărţi, biserică sau din înregistrările automate ale simţurilor noastre.

Suntem liberi atât să  recunoaştem şi să renunţăm la sentimentele noastre, cât şi să alegem să nu renunţăm la acestea. Cel mai mare avantaj al învinuirii este acela că ne transformăm în victime inocente, iar partea adversă devine elementul negativ. Noi alegem să învinuim. Dincolo de sinele mărunt, se află marele nostru Sine.

O lege a conştiinţei afirmă:

Suntem supuşi influenţei unui gând sau convingeri negative numai dacă acceptăm în mod conştient că acestea ne vizează pe noi.

Sinele nostru Superior, despre care putem afirma că este sinteza sentimentelor noastre cele mai înalte, dispune de capacităţi aproape infinite. El poate crea cadrul necesar apariţiei oportunităţilor de angajare.

Putem să ne iertăm pe noi înşine pentru că, atunci când s-a manifestat încărcătura emoţională din trecut, nu am ştiut cum să acţionăm. Datorită faptului că minţii inconştiente îi este necunoscut conceptul de timp, putem alege orice moment din prezent pentru a vindeca un eveniment din trecut. Lumea este mult prea dispusă să ne exploateze naivitatea şi să profite de latura meschină din noi pentru a ne inocula cu toate vanităţile şi fricile sale.

Unele persoane se nasc cu o funcţionalitate preponderentă a emisferei drepte. Adică o mai mare putere intuitivă, creativitate, capacitate de comunicare telepatică şi conştientizarea formelor-gând şi a vibraţiilor energiei. Ele dispun adesea şi de capacitateade a percepe câmpul de bioenergie care înconjoară corpul uman, numit aură. Cândvă aflaţi în prezenţa unor asemenea persoane, este posibil să deprindeţi şi voi aceste capacităţi. Suntem influenţaţi fir pozitiv, fie negativ, de persoanele lângă care ne aflăm.

 

SUFERINŢA (Nivel 75)

Cei mai mulţi dintre noi purtăm în interior multă suferinţă reprimată. Dacă permitem acestui sentiment să se manifeste, în loc să-l suprimăm, şi să fie lăsat în voia sa, putem trece repede de la suferinţă,la acceptare.

Trebuie să tolerăm o suferinţă copleşitoare pentru vreo 10,20 de minute, după care sentimentul respectiv va dispărea cu desăvârşire. Dacă, însă, îi opunem rezistenţă, el se va manifesta în continuare, ani de zile.

Există o rugăciune a Seninătăţii:

Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba; curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba; Şi înţelepciunea de a putea face diferenţa

Cu cât ataşamentul resimţit faţă de ceea ce se află în afara noastră este mai mare, cu atât nivelul fricii şi a lvulnerabilităţii noastre la pierdere este mai mare.

Cu cât oferim mai multă iubire, cu atât suntem mai puţin vulnerabili la suferinţă şi pierdere şi să căutăm ceva de care să ne ataşăm. Când găsim sursa fericirii noastre în interior, devenim imuni la pierderile din lumea exterioară. Buddha acum două mii de ani observa că la baza întregii suferinţe umane stau dorinţa şi ataşamentul.

Iubirea este automat atrasă înspre persoana care o manifestă.

FRICA (Nivel 100)

Îngrijorarea este o stare de teamă permanentă iar paranoia reprezintă apogeul acesteia.Ceea ce gândim tinde să se manifeste. Orice gând pe care îl păstrăm constant în minte şi îl alimentăm constant cu energie, va tinde să se manifeste în viaţa noastră în forma în care a fost reţinut în minte.

Teama naşte gânduri pline de teamă. Reţinând mai mult timp în minte gândurile de teamă, cu atât evenimentul de care ne temem va avea şanse mai mari de a se produce, ceea ce ne va întări teama.

O vibraţie superioară precum iubirea are un efect vindecător asupra unei vibraţii inferioare cum ar fi, teama.

Teama se vindecă prin iubire.

Sfinţii şi vindecătorii iluminaţi au putere de vindecare datorită intensei vibraţii de iubire pe care aceştia o emană. Această putere este transmisă prin intermediul gândurilor pline de iubire.

Nivelurile superioare de conştienţă sunt ele însele capabile să-i vindece, să-i transforme şi să-i ilumineze pe ceilalţi. Iisus Hristos a spus că prin credinţă deţinem cu toţii, în noi,puterea de a vindeca. Redescoperind iubirea din interiorul nostru, redescoperim adevăratul izvor al fericirii.

Jung prin „inconştientul colectiv” arăta că tot ceea ce nu vrem să recunoaştem despre propria persoană se găseşte acolo. În realitate, singura problemă o constituie recunoaşterea prezenţei acestor gânduri şi impulsuri în noi înşine. Recunoscându-le, acestea sunt reduse la tăcere. Odată reduse la tăcere, nu ne mai conduc din inconştient.

Nevoia de a câştiga aprobarea altor persoane este prezentă în mintea noastră precum o continuă iluzie. Ne identificăm cu opiniile celorlalţi, încât ajungem să le considerăm a fi propriile noastre opinii despre noi înşine. Jung în inconştientul colectiv spunea că toţi avem acest gen de gânduri şi de fantezii. Mintea inconştientă gândeşte în noţiuni vulgare. Simţul umorului ar fi util. Inconştientul este brutal şi necioplit.

Cu cât reţinem în noi mai multă teamă, cu atât vom atrage mai multe situaţii care să stârnească această emoţie în viaţa noastră. Teama este aceea care ne face orbila adevăratele pericole întâlnite pe parcursul vieţii. Teama şi vinovăţia dezlănţuie boala şi eşecul în toate aspectele vieţii noastre. Ceea ce numim vinovăţie este o formă particulară de teamă.

Persoanele cele mai pioase, mai umile şi mai inofensive sunt adesea măcinate de vinovăţie. A observa aceste lucruri înseamnă a deveni mai conştient. Aflăm despre programe de dezvoltare a conştienţei şi de seminarii de week-end pentru extinderea conştienţei. Au ca scop să devenim conştienţi de ceea ce lăsăm să ne influenţeze. Suntem spaţiul inocent în care se desfăşoară programarea.

Adevărul este că, pe măsură ce pătrundem în interiorul fiinţei noastre şi dăm la o parte iluzie după iluzie, falsitate după falsitate, program negativ după program negativ, acest lucru devine din ce în ce mai uşor. Conştientizăm din ce în ce mai intens prezenţa iubirii. Adevărul despre cine suntem ne va face liberi.

Nu suntem răi, ci doar neştiutori.Pe măsură ce ne eliberăm de teama pornită din vinovăţie şi de energia care o însoţeşte, vom constata că afecţiunile fizice şi simptomele acestora încep să dispară. Uşurarea de sub povara vinovăţiei este însoţită de redeşteptarea energiei vitale şi de restaurarea senzaţiei de bine şi a stării de sănătate fizică.

DORINŢA (Nivel 125)

Când ne aflăm sub influenţa dorinţei, deja nu mai suntem liberi. Dorinţa ne controlează, ne conduce, ne înrobeşte şi ne duce de nas. Dorinţa şi în special dorinţa intensă arzătoare ne împiedică de cele mai multe ori să obţinem ce ne dorim.

Asta pentru că, dorinţa înseamnă, literalmente, că „nu am” ceea ce-mi doresc. Dacă spunem că dorim ceva, afirmăm, de fapt, că lucrul respectiv nu este al nostru. Atunci punem o distanţă psihică între noi şi ceea ce ne dorim. Imposibilul devine posibil de îndată ce renunţăm complet la dorinţă, iar aceasta se întâmplă pentru că „a dori” se aşează în calea lui „a primi”. Şi se finalizează cu teama de a nu obţine ceea ce ne-am dorit.

Renunţând la dorinţă, ne situăm într-o stare de mai mare libertate. În această stare, ceea ce alegem se manifestă fără efort în viaţa noastră. Doar ne alegem obiectivul în locul dorinţei, îl vizualizăm cu iubire şi îl lăsăm să se întâmple ştiind că este ceva ce deja ne aparţine.

Pe măsură ce renunţăm la dorinţe vom începe să vedem cum ceea ce am ales, va intra în viaţa noastră într-un mod aproape magic. „Ceea ce gândim, tinde să se manifeste”.

Se identifică obiectivele(dorinţele) iar apoi se renunţă la îndeplinirea lor. Asta e. Inconştientul va face ca noi să obţinem numai ceea ce considerăm noi înşine că merităm.

Pe măsură ce ne eliberăm de micimea noastră sufletească şi ne reconfirmăm inocenţa interioară, pe măsură ce renunţăm la a opune rezistenţă generozităţii noastre, deschiderii spre ceilalţi, încrederii, iubirii şi credinţei, inconştientul va începe să ne aranjeze automat circumstanţele vieţii astfel încât abundanţa să se reverse în viaţa noastră.

La nivelurile inferioare este important ceea ce avem. Ceea ce avem este ceea ce ne dorim. Preţuim ceea ce posedăm. Trecând la o nouă condiţie socială, în care ceea ce facem în lumea reală constituie temeiul calorii noastre şi a aprecierii de către ceilalţi. Devine mai important ceea ce suntem.

Oamenii ne caută în prezent compania nu pentru ceea ce avem, nu pentru ceea ce facem şi pentru modul în care ne-a etichetat societatea, ci pentru ceea ce am devenit. Acum suntem descrişi ca o persoană nemaipomenită, ca cineva pe care ceilalţi trebuie neapărat să-l întâlnească.

Nivelul de  a fi are cea mai multă putere şi energie, în comparaţie cu nivelurile a avea, şi a face.

Mintea are tendinţa de a nu-şi recunoaşte propria putere şi de a o proiecta asupra a altceva din această lume.Suntem cu toţii fiinţe puternice care ne ignorăm propria putere; am negat-o iar acum, din vinovăţie şi pentru că ne considerăm neînsemnaţi, o proiectăm asupra altora.

Majoritatea lucrurilor care ni se întâmplă în decursul vieţii sunt rezultatul unei decizii pe care am luat-o în trecut, în mod conştient sau fără să ne dăm seama. Să ne analizăm deciziile trecute dacă ne examinăm viaţa şi reluăm firul evenimentelor în sensul opus.

Mintea este atât de puternică încât, dacă reţinem în ea un gând de genul ”Relaţiile mele nu merg niciodată”, atunci aceasta şi este foarte probabil să ni se întâmple. Micul nostru geniu din inconştient care ştie numai să răspundă la comenzi, nu şi să ia decizii, are grijă ca relaţiile noastre sentimentale să nu funcţioneze.

MÂNIA (Nivel 150)

Mânia reprimată este, în definitiv,energia care alimentează mânia, care dacă nu e recunoscută şi prelucrată, va avea efecte nocive asupra stării de sănătate şi a evoluţiei în general. Mânia ne poate inspira să acţionăm cu forţe noi şi să facem o treabă mai bună.

Mânia dispare atunci când ne eliberăm de teamă. A altă sursă de mânie este mândria noastră personală care alimentează şi face să se manifeste mânia.

Ceea ce vrem, dorim şi insistăm să obţinem din partea unei alte persoane este resimţit de aceasta ca o presiune.Persoana ne va opune, chiar dacă în mod inconştient, o anumită rezistenţă. Când ne motivează sacrificiul de sine, facem presiuni asupra celeilalte persoane. Un compliment obţinut cu forţa nu oferă nici-o satisfacţie.

Să privim eforturile pe care le facem în beneficiul altor persoane ca pe nişte daruri. Putem trăi bucuria de a fi generoşi cu ceilalţi ca pe orecompensă în sine. Unul din marile secrete ale unei relaţii îl constituie recunoaşterea meritelor partenerului. Comportamentul altora faţă de noi poartă întotdeauna în el un dar ascuns. Chiar dacă acesta apare ca negativ, el conţine întotdeauna ceva care ni se adresează. Poate fi un semnal pentru ca noi să devenim mai conştienţi.

Persoanele din viaţa noastră sunt ca nişte oglinzi. Acestea reflectă înspre noi ceea ce nu am reuşit să recunoaştemîn noi înşine. Ne obligă să privim înspre ceea ce trebuie luat în considerare. Sinele meschin nu cunoaşte căi mai bune de îndeplinire a obiectivelor noastre arătându-ne că facem ceva greşit.

El nu observă alternativa, şi anume, aceea de a schimba o situaţie prin libera noastră alegere. Când avem impresia că trebuie să acuzăm persoana cealaltă că a „greşit” pentru a justifica faptul că o părăsim, se manifestă adesea. Dacă, prietenii ne sună la telefon, să le mulţumim pentru apel. Asta face ca cealaltă persoană să se simtă completă şi în siguranţă alături de noi. Când încetăm să-i presăm pe ceilalţi cu aşteptările care le avem de la ei, creăm premizele unui răspuns pozitiv şi spontan din partea lor.

Obţinem ceea ce ne dorim numai în momentul în care încetăm să insistăm să-l obţinem.

Migrenele, artrita şi hipertensiuneasunt exemple frecvente de furie cronică reprimată. Aceste simptome se ameliorează frecvent pe măsură ce oamenii învaţă să se elibereze de mânia din interiorul lor. Pentru mulţi, iertarea acordată altora le-a vindecat inimile la propriu. Furia omoară persoana care este furioasă şi nu pe aşa-numitul inamic.

Indignarea morală este susţinută de vanitate şi mândrie. Efortul depus pentru a-i transformaîn prieteni pe oamenii pe care-i considerăm duşmani conduce la obţinerea de satisfacţii şi o răsplată interioară.

Tehnica renunţării ne eliberează de ţinerea unei evidenţe stricte a „greşelilor” comise faţă de propria persoană. Mânia ne limitează, nu neeliberează.

MÂNDRIA (Nivel 175)

Mândria este lipsită de iubire. Ea este fundamental distrugătoare.

Orgoliul intelectual duce la ignoranţă iar cel spiritual constituie principalul obstacol în calea evoluţiei şi maturizării spirituale. Orgoliul religios, prin autoidentificarea cu cei drepţi şi convingerea că ne aflăm pe „singura cale adevărată” stă la baza războaielor îngrozitoare (vezi şi inchiziţia). Sentimentul arogant că „deţinem toate răspunsurile” ne blochează tuturor dezvoltarea spirituală şi evoluţia.

O persoană modestă nu poate fi umilită pentru că este imună, nevulnerabilă, datorită renunţării la mândrie. În locul mândriei a câştigat siguranţă interioară şi stimă de sine. Când ne-am eliberat de mândrie şi infatuare, în locul lor se instalează siguranţa interioară.

O lege fundamentală a conştienţei: O atitudine defensivă invită la atac.

Autoconştientizarea autenticei valori personale se caracterizează prin absenţa atitudinii defensive.

Când suntem mândri de bunurile pe care le posedăm sau de acţiunile anumitor organizaţii cu care ne identificăm, ne simţim obligaţi să le apărăm. Mândria manifestată de propriile idei şiconvingeri duce la certuri nesfârşite, conflicte şi tot felul de nenorociri.

Iubirea, însă, este un sentiment superior mândriei. La simţirea vinovăţiei ca păcat spiritual, aceasta o zăvoreşte în interiorul nostru şi mai mult. Soluţia este renunţarea la mândrie prin analizarea realei sale naturi.

Umilinţa nu este o emoţie. Dacă obţinem o anumită realizare din plăcerea, satisfacţia, pasiunea pentru reuşită şi bucuria interioară pe care ne-o produce, atunci suntem invulnerabili la reacţiile celorlalţi.

Mândria înseamnă întotdeauna şi pierderea liniştii sufleteşti.

Nu contează atât de mult ceea ce posedăm, ci modul în care deţinem aceste posesiuni, cum le încadrăm în conştiinţa noastră şi semnificaţie pe care le-o dăm.

Posesivitatea şi ataşamentul apar ca urmare a orgoliului. De aceea, ataşamentul este o cauză potenţială a suferinţei pentru că dă naştere la teama de pierdere.

Recunoştinţa este unul dintre antidoturile mândriei. Dacă suntem recunoscători pentru ce am primit şi pentru ce am realizat datorită talentelor pe care ni le-a dăruit Dumnezeu şi prin încercările la care am fost supuşi, atunci ne vom simţi liniştiţi şi vom fi invulnerabili la durere.

Examinându-ne viaţa retrospectiv,vom vedea că fiecare greşeală de-a noastră s-a bazat pe o opinie. Când ne vom analiza opiniile, vom vedea că cele care le conferă o anumită valoare sunt în primul rând emoţiile.

Cu cât avem mai multă forţă interioară, cu atât devenim mai flexibili şi suntem mai deschişi la tot ce este benefic. Mândria ne împiedică să nerecunoaştem limitele şi să acceptăm sprijinul necesar depăşirii acestora. Mândria noastră ne izolează.

Renunţând la mândrie apare ajutorulde care avem nevoie pentru soluţionarea problemelor cu care ne confruntăm.Renunţarea la mândrie într-un domeniu, se deschide uşa dincolo de care se află tot ce este benefic pentru noi.

CURAJUL (Nivel 200-249)

Apare cunoaşterea şi sentimentul că „eu pot”. Este vorba de Curajul renunţării. Dispunem de curajul de a ne analiza şi gestiona sentimentele. Ne sporeşte stima de sine. Este nevoie de curaj pentru  face faţă temerii. Ne creşte respectul de sine şi se trezeşte respectul celorlalţi. Nu mai trebuie să ne simţim ruşinaţi.

Suntem dispuşi să facem efortul necesar pentru a obţine ce ne dorim. Aceşti oameni sunt făptuitorii lumii. Accentul nu se mai pune pe posesiuni, ci pe ceea ce oamenii înfăptuiesc şi au devenit. Rezultatele pe care le vizualizăm au tendinţa să se manifeste.

Se conştientizează faptul că modulîn care trăim îi influenţează pozitiv sau negativ pe cei din jurul nostru.

Nivelurile inferioare (sub 200) ne limitează conştiinţa la preocuparea faţă de propria persoană, dar la nivelul curajului devin importante problemele sociale. Începe să ne facă plăcere angajarea în susţinerea diverselor cauze şi sprijinirea proiectelor altora.

Avem libertatea şi capacitatea de a alege. De ne pune în locul altora şi suntem preocupaţi de sentimentele celorlalţi, ca şi de bunăstarea lor generală. Oamenii de aici sunt stâlpi ai societăţii. Sunt persoane de încredere, au conştiinţă socială.

La acest nivel devine posibilă conştientizarea spirituală. Conştiinţa sporită are adesea ca efect relevarea interioară a căutătorului spiritual iar aspiraţia căutării adevărului în sens religios sau spiritual începe să se manifeste cu adevărat.

Apar momente de înţelegere intuitivă. Acesta este nivelul conştiinţei cel mai potrivit pentru a analiza şi a ne elibera de încă şi mai multe sentimente negative. Se manifestă dorinţa de autodezvoltare. Nu mai este necesar să suportăm durerea şi suferinţa provocate de emoţiile negative.

Începem să presimţim că există ceva în noi despre care nu aveam înainte nici-o idee. Apar episoade bruşte de calm desăvârşit şi linişte sufletească în care simţim o mai mare claritate, înţelegere şi avem o senzitivitate crescută la frumuseţe.

ACCEPTAREA (Nivel 350 – 399)

Acceptând nu putem bucura de experienţa armoniei. Putem să-i ajutăm pe alţii fără a trăi acel sentiment de sacrificiu de sine. Acum ne permitem să fim blânzi, suavi şi naturali. Totul este perfect aşa cum este.

Nu mai suntem preocupaţi de judecăţile moralizatoare de „bine” sau de „rău”. Atenţia se mută pe fericirea şi bunăstarea altora. Se manifestă şi o scădere a preocupării faţă de „a face”,o creştere a atenţiei asupra calităţii fiirii în sine, a perfecţionării capacităţii noastre interioare de a fi iubitori şi de a ne îngriji de alţii.

Emblema acestui nivel este asumarea responsabilităţii pentru conştiinţa noastră. Ceea ce devine din ce în ce mai important este ce devenim, nu ce avem sau ce facem.

IUBIREA (Nivel 500 – 539)

La nivelul iubirii suntem generoşi, inimoşi, plini de afecţiune, statornici şi iertători. Iubirea este protectoare, cooperantă, înălţătoare, holistă şi graţioasă.

Ceea ce susţinem în alţii, susţinem,de fapt, în noi înşine. Iubirea facilitează vindecarea,transformă viaţa. Iubirea este un mod de a fi care transformă totul în jurul vostru prin radiaţia acelei energii. Este energiacare transfigurează orice situaţie în tăcere. Nu înţelegem ego-ul ca fiind „limitat”, nu „rău”.

Suntem recunoscători pentru fiecare act de bunătate din partea altora, pentru afecţiunea lor faţă de noi, pentru grija pe care ne-o poartă, pentru că se gândesc la noi. La nivel fizic, datorită unei stări mentale pozitive persistente, bolile fizice se rezolvă de la sine deseori. Automat. Bolile care persistă şi care nu răspund la tratament sunt boli karmice, simbolice sau cu semnificaţie spirituală importantă.

Înţelegerea intuitivă înlocuieşte treptat „gândirea, care începe să dispară. „Gânditul” şi procesele sale mentale sunt înlocuite de „ştiutul” intuitiv şi spontan.

Renunţarea continuă ne oferă experienţa stării iubirii necondiţionate (ce calibrează la 540), care este rară şi apare numai la 0,04% din populaţia lumii.

Fenomenele sunt un dar primit de la ceea ce este dincolo de sinele nostru personal, noi suntem doar canalele Iubirii, nu originea ei. Progresul spiritual este rezultatul Graţiei, nu rezultatul eforturilor noastre personale.

Iubirea necondiţionată este iubirea care nu aşteaptă nimic de la alţii. Îi iubim indiferent de cum sunt ei. Pentru că, iubirea deschide inima. Percepţia percepe, dar inima ştie. Mintea gândeşte şi se împotriveşte, dar inima ştie şi continuă.

Disponibilitatea şi dorinţa de a ierta este o cheie către transformarea Iubirii în iubire necondiţionată. Renunţând ne eliberăm pe noi înşine,de fapt. Orice sentiment ne epuizează mai devreme sau mai târziu dacă ne păstrăm în această continuă renunţare. Emoţiile joase sunt asociate cu oacumulare de energie în centrii energetici ai corpului, centri denumiţi Chakre.

PACEA (Nivel 600-699)

În nivelul păcii, nu mai există niciun conflict. Nu mai suntem victimele lumii, deoarece am reuşit să întrezărim adevărul despre ea şi despre ce suntem noi cu adevărat.

Renunţarea este mecanismul care ne dezvăluie adevărata natură a existenţei noastre. Îngrijorările fizice şi-au pierdutorice importanţă.

Denumim o persoană care a atins această stare de pace ca „iluminată” şi spunem că este într-o stare de graţie. Ea ar trebui să fie un învăţător spiritual avansat, un sfânt sau un înţelept.

Dacă am fost în prezenţa unui mare învăţător care radiază această energie, nu vom mai fi niciodată la fel. I-ampreluat vibraţia, fiind în prezenţa fizică a acelei stări de pace şi completă renunţare. Transmiterea tăcută a acestei stări este nonverbală, este un fenomen energetic care nu depinde de logică sau limbaj. Elementul catalizator este unde de energie, nu cuvintele. În tăcere, energia de la învăţătorul avansat sau de la sfânt se incorporează în aura noastră, în funcţionarea creierului nostru şi în întreaga noastră fiinţă. Datorită acestei energii a păcii transmise în lume, omenirea încă este în viaţă. Evoluţia noastră serveşte întregii omeniri. Când atingem nivelurile înalte ale iubirii şi păcii în interiorul nostru, devenim o prezenţă salvatoare în lume.

Emblema acestui nivel este lipsa de dorinţă. Gândurile păstrate în minte la acest nivel sunt foarte puternice şi tind să se manifeste cu rapiditate. Sincronicitatea este continuă.

Stările foarte înalte de conştienţă se petrec spontan sau neaşteptat şi ele tind să se repete şi să persiste pentru durate din ce în ce mai mari. Odată experimentată o astfel de stare, intenţia de a face această stare permanentă apare automat.

Natura intrinsecă a universului este universul holografic. Paradigma holografică afirmă că totul în univers este conectat cu tot totul, inclusiv cu mintea umană. Fiecare parte a unei holograme conţine întregul. Reducerea stresului şi a bolilor fizice.

Starea de pace este atinsă de foarte puţini oameni. Experienţa interioară a celor mai mulţi oameni este marcată de un stres continuu. Este rezultatul direct al cantităţii de sentimente reprimate sau suprimate acumulate. Cu cât renunţăm mai mult la presiunea emoţională, cu atât devenim mai puţin vulnerabili la stres şi la bolile pe care acesta le cauzează.

Efectele sentimentelor suprimate sau reprimate şi factorii ce favorizează stresul sunt responsabili pentru toate bolile emoţionale şi fizice. Există o componentă emoţional-psihologică în toate bolile şi datorită acesteia este posibil să inversăm procesul îmbolnăvirii prin eliminarea factorilor interni de stres Multe vindecări se petrec după ce toate metodele medicale au eşuat.

Mulţi oameni care au învăţat şi practicat tehnica renunţării şi-au îmbunătăţit sănătatea şi vitalitatea. Stresul este răspunsul nostru la oameninţare percepută (reală sau imaginară) la adresa siguranţei noastre sau a echilibrului corpului nostru. Stimulii pot fi interni sau externi. Pot fi fizici,mentali sau emoţionali.

Acelora care sunt dedicaţi adevărului, adevărul le va fi arătat.

La testarea kinesiologică, este important ca terapeutul să nu zâmbească subiectului şi, să nu existe muzică în fundal.

Totul în univers are o vibraţie şi aceasta are un efect de întărire sau de slăbire, care dă putere sau ia putere.

Noi suntem supuşi doar acelor lucruri pe care le păstrăm în mintea noastră.

Corpul va răspunde la ceea ce noi credem. La orice credem noi. Testarea musculară răspunde atât la sistemele de convingeri din inconştientul nostru, cât şi la cele din conştient. Deseori testarea ne arată că ceea ce crede sau simte o persoană în mod inconştient se opune cu ceea ce crede sau simte în mod conştient.

Cu cât suntem mai sus pe calea conştiinţei, cu atât mai puţin răspundem, reacţionăm cu o reacţie de stres. Noi suntem cei care creează reacţiile de stres ca o consecinţă a lucrurilor pe care le conţinem în noi. Sentimentele suprimate influenţează sistemele noastre de convingeri şi percepţia faţă de noi înşine şi faţă de alţii. Tot ceea ce experimentăm sunt gândurile, sentimentele şi credinţele noastre proiectate asupra lumii, cauzând, de fapt, ceea ce vedem că se petrece.

În general, tindem să funcţionăm dintr-un singur nivel pentru perioade mari de timp.

 

RELAŢIA DINTRE MINTE şi CORP

Corpul se supune minţii. Tinde să manifeste ceea ce mintea crede.

Suntem supuşi doar celor pe care le menţinem în minte.

Mintea este mai puternică decât corpul. Energia nivelului raţiunii (calibrează la 400) cu toate convingerile, credinţele şi conceptele minţii este mult mai puternică decât energia câmpului corpului fizic (calibrează la 200).

Nu creierul este originea minţii, aşa cum ştiinţa şi medicina credeau, ci invers. Mintea controlează creierul care acţionează ca o staţie de recepţie (ca un radio) cu gândurile care sunt similare undelor radio, iar creierul este similar cu receptorul. Creierul este, prin urmare, activat de intenţia minţii şi nu vice-versa.

Practicile de meditaţie bazate pe bunătate, iubire şi compasiune au stimulat creşterea activităţii în cortexul stâng prefrontal (casa emoţiilor pozitive cum ar fi fericirea) şi producţia de unde gama de înaltă amplitudine şi sincronizare (un semn de conştienţă extinsă, prezenţă alertă).

Suntem subiecţi supuşi multor feluri de efecte ale credinţelor păstrate de mintea noastră inconştientă sau conştientă. Râsul are un efect anestezic ce poate uşura durerea timp de două ore. Râsul este o metodă de a renunţa.

În concluzie, modalitatea de a ne schimba corpul este schimbarea gândurilor şi a sentimentelor noastre. Trebuie să anulăm programarea negativă care vine din lume, la fel şi din propriile noastre sisteme de credinţe. „Ceea ce ţii în minte are tendinţa de a se manifesta”. Inclusiv credinţele inconştiente, de care nu suntem conştienţi. Vinovatul nu este lumea, ci mintea.

Factorul care stresează este, de fapt, presiunea unor energii emoţionale suprimate sau reprimate, care sunt reflectarea nivelului general scăzut al conştiinţei noastre.

Fără o schimbare în conştiinţă, nu se obţine nici-o reducere reală a stresului. Bolile încep să se vindece spontan datorită eliminării cauzei emoţionale, şi deseori nu mai sunt necesare alte tratamente. Pacea apare odată cu totala renunţare interioară în faţa a ceea ce este.

BENEFICIILE RENUNŢĂRII

Efectul cel mai vizibil, efect evident al renunţării la sentimentele negative este reducerea încărcăturii emoţionale şi psihologice şi rezolvarea unor probleme de lungă durată. Trăim atunci plăcerea şi satisfacţia.

Gândurile limitative şi credinţele negative pe care cu naivitate le-am păstrat în mintea noastră crezând că sunt reale, nu au fost nimic mai mult decât rezultatul sentimentelor negative acumulate. Când renunţăm la sentiment, se schimbă şi tiparul gândirii de la „Nu pot” la „Pot” şi la „Sunt fericit că pot să fac asta”. Arii întregi ale vieţii noastre încep să se deschidă.

Persoanele care folosesc mecanismul renunţării afirmă că rata dezvoltării emoţionale are legătură cu consistenţa renunţării lor la sentimentele negative şi nu are nici o legătură cu vârsta. De la adolescenţă la 80 de ani, oamenii au înregistrat aceleaşi beneficii.

Este nevoie de energie pentru a-ţi ascunde sentimentele. Pe măsură ce aceste sentimente sunt eliberate, energia folosită pentru a ţine în frâu negativitatea lor este eliberată şi poate fifolosită în scopuri pozitive.

Nu căuta răspunsuri. În schimb, renunţă la sentimentele din spatele întrebării.

Când, în final, am renunţat complet la toate componentele, răspunsul se va afla în faţă noastră. Nu va trebui să-l căutăm. Motivul pentru care mintea nu poate lua o decizie este că ea priveşte în direcţia greşită.

Cu cât renunţăm mai mult, cu atât mai iubitori devenim. Din ce în ce mai mult timp vom petrece făcând lucruri care ne plac. Pe care iubim să le facem, împreună cu oameni faţă de care simţim din ce în ce mai multă iubire. Pe măsură ce simţim asta, viaţa ni se transformă. Oamenii sunt atraşi către noi pentru că se simt confortabil lângă noi şi fericiţi alături de noi. Succesul creşte făcând ceea ce ne place să facem mai mult. Alţi oameni sunt înlănţuiţi de ceea ce-şi imaginează că trebuie să facă.

Se diminuează lucrurile ca banii, renumele, faima, poziţia socială, prestigiul, puterea, ambiţia, competitivitatea şi nevoia de siguranţă se diminuează. Se manifestă tendinţa de încredere mai mult la intuiţie şi simţire decât la raţiune, logică şi gândire.

Schimbări majore se pot petrece extrem de rapid. Tipare de-o viaţă pot să dispară dintr-odată, se poate renunţa la inhibiţii de-o viaţă în câteva minute, ore sau zile. Se obţine din ce în cemai mult cu din ce în ce mai puţin efort.

Renunţarea este de cele mai multe ori mult mai rapidă decât psihoterapia. Obiectivul renunţării este eliminarea programelor mentale şi emoţionale, dobândirea unei minţi necondiţionate şi,transcenderea minţii însăşi către stadiile superioare ale conştiinţei, iubireaşi pacea.

Rezultatele terapiei nu sunt legatede şcoala de psihologie pe care a făcut-o terapeutul, de tehnica respectivă, ci rezultatele sunt legate de interacţiunea dintre acestea şi gradul în care pacientul doreşte să-i îmbunătăţească starea, ca şi de încrederea pe care pacientul o are în terapeut.

Scopul renunţării este eliminarea ego-ului.

Renunţând la un sentiment negativ,se eliberează şi energia din spatele multor altor sentimente negative, astfel că se înregistrează un efect constant global. Odată ce este eliberată o frică,toate celelalte frici se diminuează. Ţelul renunţării este eliminarea fiecărei surse a tuturor suferinţelor şi durerilor.

TRANSFORMAREA

Un proces rapid de renunţare realizat chiar şi improvizat, poate aduce uneori schimbări importante în viaţa noastră.

Când ne decidem să urmăm o anumită tehnică pentru a ne îmbunătăţi viaţa şi are loc o schimbare în bine, mintea manifestă tendinţa bizară de a desconsidera tehnica ce a făcut posibilă această schimbare. Pe măsură ce aplicăm tehnica renunţării-încredinţării, percepţiile noastre se vor modifica. Aspiraţiile noastre vor fi mai elevate.

Mintea va adopta o atitudine critică şi va încerca să nu se facă de râs, preferând să ridiculizeze starea superioară. E bine să petreceţi câteva momente în linişte şi să luaţi în sinea voastră decizia de a nu mai opune rezistenţă nivelurilor superioare de funcţionare.

Remarcaţi câtă energie se pierde prin constanta preocupare faţă de propriul trup.

Vulnerabilităţile nu sunt decât produse ale minţii iar trupul va reacţiona la ceea ce gândeşte mintea. Ca urmare a renunţării la o nesfârşită diversitate de temeri privind trupul nostru, la nelinişti şi sisteme de convingeri, afecţiunile noastre fizice vor începe să se vindece de la sine.

O persoană care urmează procesul de renunţare poate să mănânce orice şi să meargă oriunde, fără să se mai teamă de agenţi contaminaţi, substanţe poluante, curenţi de aer, germeni, frecvenţe electromagnetice, mochete, fum, praf, mătreaţă de animale, oţetar otrăvitor,polen sau coloranţi alimentari. Mintea este cea care trăieşte experienţa existenţei trupului.

Nicio senzaţie nu este a trupului, singură mintea este capabilă să îndeplinească această funcţie. Când ne schimbăm gândurile,sentimentele şi percepţiile începem să remarcăm că se schimbă şi trupul.

Într-o zi realizăm că toţi oamenii şi tot ce există reacţionează şa nivelul nostru de conştiinţă, la intenţiile noastre şi la sentimentul interior pe care-l avem faţă de ceilalţi şi de tot ceexistă în această lume.

Prin renunţare ne eliberăm constant şi de sentimentul de vinovăţie care li se asociază. Conştiinţa atunci nu mai tinde să atragă afecţiuni fizice.

Cu cât recurgem mai frecvent la mecanismul renunţării, cu atâţ ştirbim mai mult seducţia pe care lumea oexercită asupra noastră. Cu cât lumea ne fascinează mai puţin, cu atât nedictează mai puţin ce să facem, Nu mai simţim nevoia interioară de a obţine aprobarea celorlalţi.

Pe măsură ce nivelul de vinovăţie se reduce, stima noastră de sine se dezvoltă.

Nu mai depindem de lumea exterioarăca sursă de satisfacţii, pentru că am descoperit sursa fericirii în noi înşine.Se renunţă la luptele pentru putere, la nevoia de a avea dreptate şi la impunerea propriului punct de vedere. Evenimentele din viaţă sunt privite mai degrabă ca oportunităţi decât ca provocări. Simţim că în noi se petrece o transformare interioară.

„Eu nu sunt nici mintea, ci ceea ce constată şi experimentează mintea, emoţiile şi trupul”. Ne descoperim Sinele interior.

RELAŢIILE

Relaţiile pot aduce cu repeziciune în lumină cele mai profunde sentimente ale noastre. Sunt extrem de preţioase. Sentimentele sunt programe, prin urmare sunt răspunsuri învăţate care, deseori, servesc un scop.

Foarte mult din ceea ce experimentăm într-o relaţie se întâmplă doar în imaginaţia noastră. Să luăm pe rând sentimentele cele mai negative, ura, răutatea, mânia, furia, răzbunarea şi violenţa.

Mânia

Buddha a spus: „Ura nu este învinsă prin ură. Este învinsă prin iubire”. Iisus a spus să ne binecuvântăm şi să ne iubim duşmanii. Să avem bunăvoinţa de a vedea diferit o situaţie şi de a fi mai iertători.

Vinovăţia

Scopul ascuns este împăcarea, domolirea urii, scăparea de pedeapsă prin autopedepsire, obţinerea iertării. Cea mai importantă dintre toate acestea este dorinţa de a obţine pedepsirea de la o altă persoană, în combinaţie cu autopedepsirea. Prin menţinerea vinovăţiei, noi ne aducem singuri criticile altora şi ironia lor. Dacă menţinem în mintea noastră că suntem mici şi fără valoare, obţinem aceste feluri de răspunsuri de la alţii. „Săracul se face mai sărac şi bogatul mai bogat” – din Biblie.

La nivel general, relaţia se va desfăşura ca şi cum cealaltă persoană este conştientă de ceea ce simţim în interiorul nostru. Câinii observă foarte repede. Puteţi fi siguri că, şi intuiţia oamenilor din jurul nostru captează aceeaşi vibraţie ca şi câinii.

Apatia şi suferinţa

Sentimentele specifice apatiei,suferinţei, depresiei, tristeţii, amărăciunii, autocompătimirii, lipsei de speranţă şi de ajutor provin dintr-un program intern al lui „Eu nu pot”.

Frica

Este cea care cedează puterea noastră celeilalte persoane şi o determină să facă exact acel lucru de care ne temem. O cale de a scăpa este să luăm în calcul cel mai rău scenariu posibil şi să observăm sentimentele ce se nasc, apoi să le eliberăm. La baza fricii se află mândria.

Mândria

În formele sale exacerbate putem observa aroganţa, vanitatea, lăudăroşenia, eleganţa orbitoare şi prejudecata. Cea mai importantă relaţie în care se aplică aceste fenomene este relaţia cu Dumnezeu.

Când avem o stimă de sine adecvată,suntem motivaţi de smerenie şi recunoştinţă şi, prin urmare, nu avem o constantă nevoie de-a obţine ceva de la alţii (sau de la Dumnezeu).

Falsa smerenie aproape că-i spune celeilalte persoane: „Eu sunt mic, te rog tratează-mă în consecinţă” şi,bineînţeles, chiar aşa va fi.

Mândria este întotdeauna însoţită de retragerea în pene cu mândrie de fiecare dată când ne simţim nesiguri.

Condiţia umană

Noi toţi suntem conectaţi unul cu altul la nivel psihic şi intuitiv. Şi sentimentele noastre pot fi citite de alţii. Putem să fim conştienţi de acest lucru sau nu, dar comportamentul lorfaţă de noi ne revelează faptul că ei ştiu atitudinea noastră interioară şi sentimentele noastre faţă de ei.

Acel fel de gânduri pe care le avem despre alţii se potriveşte foarte bine cu gânduri similare pe care le au şi ei în legătură cu noi. Pe măsură ce renunţăm la un sentiment, acesta este înlocuit de unul mai înalt. Stările noastre interioare sunt radiate înspre alţii. Sentimentele sunt energie.

Răbdarea este un efect secundar al renunţării şi cunoaştem cât de uşor este să te înţelegi cu o persoană răbdătoare. Oamenii răbdători obţin ceea ce-şi doresc până la urmă. Atunci când căutăm să dăruim în loc să căutăm să primim, toate nevoile noastre sunt automat împlinite.

Iată, în continuare,  câteva idei extrase din capitolul „Realizarea obiectivelor profesionale”.

Gândurile noastre stabilesc măsura în care ne manifestăm talentele şi abilităţile şi determină calitatea şi cantitatea succeselor şi eşecurilor noastre.

Ce determină şi influenţeazădirecţia pe care o iau gândurile noastre?

Sentimentele stabilesc şi dau naştere tipului de gândire care ne va conduce la succes sau la eşec în tot ce întreprindem. Sentimentele sunt esenţa propăşirii sau inhibării talentelor, abilităţilor şi acţiunilor noastre. Suprimarea unor sentimente nu le face să dispară. Dimpotrivă, îşi vor face iarăşi apariţia ca gânduri negative.

Unul dintre sentimentele negative cel mai des întâlnit, care întârzie apariţia succesului în viaţa profesională este invidia. Nu faptul că suntem martorii realizărilor altei persoane ne face invidioşi, ci, mai degrabă, realizările acesteia ne trezesc sentimente de lipsă şi de inadecvare relativ la noi înşine. Sentimentul nostru de lipsă respinge însuşi lucrul pe care ni-l dorim.

Când privim în interiorul nostru, ne dăm seama că cele care ne împiedică să avem succes sunt chiar sentimentele pe care le nutrim: competitivitatea, îndoiala de sine, nesiguranţa, inadecvarea şi dorinţa de a obţine aprobarea celorlalţi.

Nu este nevoie să întreprindem nimic pentru a atrage sentimente pozitive, întrucât acestea sunt parte integrantă astării noastre fireşti de a fi. Această stare pozitivă este tot timpul prezentă, fiind doar mascată de sentimentele negative suprimate.

Renunţarea la negativitate dă frâu liber inspiraţiei.

O clasificare mai amplă a nivelurilor de conştiinţă ar cuprinde trei stări principale: inert, energeticşi pacific. Aceste trei stări influenţează procesul de luare a deciziilor. Prima stare, inerţia, reflectă nivelurile emoţionale ale apatiei, suferinţei şifricii. Specific acestor sentimente este să intervină în concentrarea noastră asupra situaţiei în curs şi să îndrepte această concentrare asupra gândurilor noastre.

Cea de-a doua stare, mai puternică decât inerţia, este cea în care suntem „energetici”. La baza ei stau emoţii ca dorinţa, mânia şi mândria.

Este starea specifică unei persoane pline de iniţiativă. Deşi realizează diverse lucruri, performanţele sale nu sunt constante din cauza amestecului de gânduri şi idei pozitive şi negative. Consideră câştigul personal drept principal factor motivator.

Referindu-ne la centrii energeticiai corpului, vom spune că oamenii aflaţi la acest nivel sunt motivaţi de „plexul lor solar” (chakra a treia). Aceasta înseamnă că ei încearcă să obţină succesul şi să stăpânească lumea. Sunt, însă, egoişti şi motivaţi de agende personale, prea puţin preocupaţi de bunăstarea celorlalţi sau de bunul mers al lumii în general.

Al treilea şi cel mai înalt nivel este acela al stării paşnice, în care întâlnim sentimente precum curajul, acceptarea şi iubirea. Ca urmare a stării interioare de pace, inspiraţia găseşte idei care duc la rezolvarea problemelor. În această stare, în minte nu mai este loc pentru griji iar abilităţile acesteia de comunicare şi concentrare se manifestăne stânjenit.

Adesea, renunţarea la ceea ce parea fi o situaţie imposibilă se transformă repede într-o experienţă pozitivă.

O minte concentrată asupra unui gând pozitiv are puterea de a creşte probabilitatea ca acel gând pozitiv să se materializeze în lumea evenimentelor. Oamenii cu cel mai mare succes sunt cei care au în vedere binele cel mai înalt al tuturor celor implicaţi, inclusiv allor.

Câteva idei din capitolul:

Doctore, vindecă-te pe tine însuți

Experienţa de viaţă şi observaţiile clinice confirmă că cele mai multe afecţiuni umane sunt predispuse spre vindecare dacă urmăm anumite principii. Numeroase afecţiuni pot fi învinse, dacă nu cumva există o puternică predispoziţie karmică în direcţia opusă.

Este uneori nevoie de o boală cronică, de suferinţă, durere şi de confruntarea cu frica de moarte pentru ca o persoană să accepte să renunţe la unele convingeri la care a ţinut şi să se deschidă către adevărul realităţii clinice.

Principiile de bază

Sunt acelea care au facilitat procesul de autovindecare al Dr. Hawkins.

–               Un gând este un „lucru”. El dispune de energie şi are o formă.

–               Mintea, cu gândurile şi sentimentele ei, controlează corpul;pentru a vindeca corpul trebuie, deci, schimbate gândurile şi sentimentele.

–               Ceea ce gândeşte mintea, tinde a se exprima prin corp.

–               Corpul nu reprezintă adevăratul sine; el este ca o păpuşă mânuită de minte.

–               Convingerile neconştientizate se pot manifesta sub forma afecţiunilor fizice chiar dacă memoria nu reţine aceste convingeri latente.

–               Afecţiunile fizice tind să se formeze din emoţiile negative suprimate şi reprimate, cărora li se adaugă gândul care le conferă forma specifică (conştient sau inconştient, este selectată o anumită afecţiune şi nu o alta).

–               Gândurile sunt cauzate de sentimentele suprimate şi reprimate. Când se renunţă la un anumit sentiment, dispar şi cele câteva mii sau chiar milioane de gânduri care au fost activate de sentimentul respectiv.

–               Deşi o anumită convingere poate fi eliminată şi putem refuza să o mai alimentăm cu energie, încercarea de a schimba gândirea în sine este,în general, o risipă de timp.

–               Renunţarea la un sentiment înseamnă a-i îngădui să existe fără a-l condamna, a-l judeca sau a-i opune rezistenţă. În timp acesta se va epuiza şi va dispărea.

–               Sentimentele nu reprezintă adevăratul sine. Sunt „programe”care apar şi dispar, pe când adevăratul Sine interior rămâne în permanenţă neschimbat; iată de ce trebuie să încetăm să identificăm sentimentele pasagere cu propria persoană.

–               Ignoraţi gândurile. Acestea nu sunt decât nesfârşitele raţionalizări ale sentimentelor.

–               Indiferent ce se întâmplă în viaţa noastră, păstraţi constantă intenţia de a renunţa la sentimentele negative de îndată ce acestea îşi fac apariţia.

–               Decideţi că libertatea este de preferat în loc să nutriţi un sentiment negativ.

–               Alegeţi să renunţaţi la sentimentele negative, în loc să leexprimaţi.

–               Renunţaţi la a opune rezistenţă şi a manifesta scepticism faţă de sentimentele pozitive.

–               Renunţarea la o dorinţă nu înseamnă că nu veţi obţine ceea ce doriţi. Ea nu face decât să elibereze calea pentru a putea întâmpla ceea ce v-aţi dorit.

–               „Ceea ce se aseamănă, se adună”. Asociaţi-vă cu persoane care au motivaţii similare sau asemănătoare cu ale voastre şi care au intenţia de a-şi dezvolta conştienţa şi de a se vindeca.

–               Aveţi grijă ca starea voastră interioară să fie cunoscută şi transmisă. Persoanele din jurul vostru vot intui ce simţiţi şi ce gândiţi chiar dacă nu exprimaţi verbal aceste lucruri.

–               Persistenţa este răsplătită. Unele simptome sau afecţiuni pot dispărea cu promptitudine; altele, dacă sunt afecţiuni cronice, pot avea nevoie de luni sau chiar ani de zile ca să dispară.

–               Nu opuneţi rezistenţă tehnicii de renunţare. Începeţi-vă ziua cu ea. La sfârşitul zilei, rezervaţi-vă puţin timp pentru a vă elibera de sentimentele negative adunate ca urmare a activităţilor de peste zi.

–               Sunteţi influenţaţi numai de ceea ce gândiţi. Sunteţi afectaţi de un gând negativ sau de o convingere negativă dacă, în mod conştient sau inconştient, consideraţi că acestea se aplică în cazul vostru.

–               Încetaţi să daţi afecţiunilor fizice o denumire sau alta; nu le etichetaţi. O astfel de etichetă este un program în sine. Aplicaţi tehnica renunţării la ceea ce simţiţi în momentul prezent, şi anume la senzaţii. Nu avem cum să simţim o maladie. O maladie este un concept abstract reţinut de către minte. Nu putem, de exemplu,să simţim „astmul”. Este mai bine să ne întrebăm: „Ce simt în acest moment?” Doar observaţi senzaţiile fizice, precum: „apăsare în piept, respiraţie şuierătoare, tuse”. Nu avem însă cum să trăim ca experienţă gândul: „Nu primesc suficient aer.” Acesta este doar un gând înspăimântător oploşit în minte. Este un concept, un program numit „astmă”. Ceea ce simţim, de fapt, este o tensiune sau o contractare a gâtului sau a pieptului. Acelaşi principiu este valabil şi pentru „ulcere” sau oricare altă maladie. Nu putem simţi un „ulcer”. Cuvântul este aici o etichetare şi un program.

–                Chiar şi cuvântul „durere” este tot un program. În realitate simţim o anumită senzaţie corporală. Procesul de autovindecare se desfăşoară mult mai repede dacă renunţăm să etichetăm sau să denumim diversele senzaţii fizice.

·                   Acelaşi lucru este valabil şi pentru sentimentele noastre.În loc să le ataşăm etichete şi denumiri, putem să le simţim pur şi simplu iar apoi să ne eliberăm de energia din spatele lor.

Din „Culegerea de exerciţii” din cartea „Un curs în miracole” un exerciţiu necesita nu numai simpla meditare asupra unei fraze sau „lecţii” pe parcursul unei zile. Forţa acestei tehnici constă în atenuarea vinovăţiei prin utilizarea mecanismului iertării.

Şi mecanismul renunţării putea fi întrebuinţat în tăcere, pe parcursul zilei, ca proces interior. Renunţarea şi iertarea pot fi folosite simultan pe parcursul zilei.

Fiecare sentiment sau gând negativ este asociat cu vinovăţia şi această vinovăţie este atât de invazivă încât este constant suprimată. Vinovăţia în sine dă naştere la vinovăţie. Această combinaţie letală ne distruge pe toţi şi creează atâta boală şi nefericire pretutindeni. Cu toţii suntem organismecare gândim/simţim.

Migrenele devin din ce în ce mai rare. Durerile lombare au dispărut. Nu am mai opus rezistenţă senzaţiilor, indiferent cât erau de intense. În timp, experienţa „cunoaşterii” a înlocuit gândirea. Suntem supuşi numai acelor lucruri pe care le gândim. A dispărut şi senzaţia de mâini şi picioare reci.

Deţinem cunoaşterea interioară că vom vedea întotdeauna ceea ce aveam nevoie să vedem dar că nu vom putea vedea ceea ce ne doream să vedem.

La renunţare am spus: „Ei bine, atunci voi vedea numai ce mi se permite să văd” Am redus astfel necesitatea de a mai purta ochelari. Alţii au avut nevoie de şase săptămâni. Vedem cu mintea, nu cu globii oculari!

Există o putere de autovindecare interioară care este activată printr-o constantă renunţare. Mecanismul renunţării nu intră înconflict cu nici-o religie sau cale spirituală ori program de dezvoltare personală, nici nu dezaprobă vreo filozofie sau perspectivă metafizică. Nici nu deţine învăţături spirituale ale sale. Pune la dispoziţie un mecanism prin care înţelegerea individuală îndepărtează blocajele din calea avansării spirituale.

Prin îndepărtarea blocajelor din calea iubirii, capacitatea de a se iubi pe sine şi de a-i iubi pe alţii şi pe Dumnezeu este extinsă. Carl Young a subliniat că, datorită faptului că Dumnezeu este unul dintre arhetipurile principale din inconştientul colectiv, fiecare persoană trebuie să aibă o poziţie faţă de Dumnezeu fie că îi place sau nu.

Toate căile spirituale se bazează pe metoda dizolvării ego-ului. Ego-ul include totalitatea programelor noastre negative. Renunţarea este prin excelenţă un proces al renunţării la programele negative,

S-a evidenţiat clar că vinovăţia este cel mai des întâlnit motiv pentru care oamenii renunţă la religia lor. În loc să te simţi vinovat, încearcă să renunţi la toate sentimentele negative care ţi se înfăţişează şi aşteaptă să vezi singur ce schimbări s-ar putea produce.

Aproape toate tehnicile au scopul de a reduce la tăcere mintea. Dobândirea liniştii minţii este principala problemă a meditaţiei. Printr-o renunţare constantă este posibil să ajungem la o stare foarte liniştită a minţii. Folosind mecanismul renunţării este posibilă atingerea unor stări înalte de conştiinţă.

Renunţarea sporeşte foarte mult puterea afirmaţiilor. O afirmaţie este o propoziţie pozitivă. Puterea ei este limitată de faptul că fie conştient, fie inconştient, avem o mulţime de programe negative care ne spun exact opusul afirmaţiilor. Puteţi descoperi singuri acest lucru observând că în timp ce vă scrieţi afirmaţiile, în minte vă apar gânduri de genul „Da, dar…” Aceste „da, dar…” reduc puterea afirmaţiilorşi eficienţa lor. Dacă renunţaţi la obstacolele din calea afirmaţiilor, veţi descoperi o creştere rapidă a eficacităţii lor.

Prin renunţare, ne putem elibera pe noi înşine din starea de a fi la cheremul arhetipurilor. Arhetipurile sunt o colecţie de credinţe şi sentimente, adică sunt programe ca oricare alte programe. Fiecare acceptă omenescul,umanul celuilalt şi, bineînţeles, acceptă că uneori vor exista atitudinidiferite (şi între soţi). Toate relaţiile au urcuşurişi coborâşuri.

La sfârşitul zilei, stai josşi renunţă la tot ce a apărut în decursul zilei, lucruri pe care nu le-ai sesizat sau n-ai avut timp să le dai atenţie. Aceasta se numeşte „curăţare” şi cei mai mulţi oameni găsesc că îi ajută să doarmă mai bine.

Dacă analizezi mânia, vei vedea că la baza ei stă aproape întotdeauna frica. Ne mâniem pentru că am fost ameninţaţi. Ameninţarea naşte frică. Frica înseamnă că simţim că suntem inadecvaţi pentru o situaţie. Mânia este ca umflarea în pene pentru intimidarea inamicului. Mânia reprimată este asociată cu hipertensiunea, artrita şi o varietate de alte boli.

O lucrare spirituală serioasă este alimentată de dorinţa continuă de a renunţa la lucruri pe măsură ce ele apar. Este bunăvoinţa de a renunţa la dorinţa de a controla totul, orice, imediat cum apare, bunăvoinţa de a renunţa la dorinţa de a schimba şi de a fi aşa cum ne dorim noi. Că, este bun şi rău, dorit şi nedorit. Toate astea sunt în minte.

Iluminarea nu este ceva cese va întâmpla într-un viitor, după cinci zeci de ani de stat cu picioarele încrucişate spunând „OM”. Este chiar acum, aici, în această clipă. Motivul pentru care nu experientizaţi această stare de totală pace şi absenţă atimpului este că îi opuneţi rezistenţă. I se opune rezistenţă pentru că încercaţi să controlaţi momentul.

MODUL DE CALIBRARE a NIVELURILOR CONŞTIINŢEI

Introducem aici această modalitate descrisă de Hawkins, deşi ulterior au mai apărut variante ale altor cercetători în domeniu (Jasmuheen, ş.a.).

Nivelurile specifice sunt corelate cu conştiinţa umană şi au fost calibrate de la 21” la „1000”. Orice persoană sau fiinţă care a trăit vreodată şi tot ce are legătură cu ea, inclusiv orice eveniment, gând, faptă, sentiment sau atitudine, este înregistrat pentru totdeauna şi poate fi regăsit în orice moment dat din prezent sau din viitor.

La baza finalizării măsurătorilor şi pentru a putea clasifica nivelurile de conştiinţă, stă Harta scalei conştiinţei, în care pe o scară logaritmică matematică  cu baza pe cifra 10, se pot observa mărimile.Pe scurt iată Nivelurile cu denumirile lor şi Etaloanele cifrice:

Partea superioară a Nivelurilor de adevăr:

Iluminare 700-1000

Pace 600

Bucurie 540

Iubire 500

Raţiune 400

Acceptare 350

Bunăvoinţă 310

Neutralitate 250

Curaj 200

În partea inferioară sunt expuse Nivelurile de falsitate:

Mândrie 175

Mânie 150

Dorinţă 125

Frică 100

Suferinţă 75

Apatie, ură 30

Vină 30

Ruşine 20.

Răspunsul kinesiologic bazat pe testarea reacţiei muşchilor la o apăsare este un simplu răspuns „da” sau „nu este da” la un stimul specific. O persoană numită subiect, ţine un braţ întins orizontal, iar examinatorul apasă cu două degete pe încheietura mâinii întinse, aplicând o presiune uşoară. I se cere subiectului „rezistă”  Ambele persoane trebuie să aibă calibrarea peste 200.

E bine să se formuleze astfel: „În numele binelui cel mai înalt…. Calibrează ca fiind adevărat. Peste 200? Peste 200?”

Reacţia de cedare a braţului în jos, sau nueste un răspuns al conştiinţei însăşi la o substanţă sau la o afirmaţie.

Răspunsul este considerat pozitiv de încordarea musculaturii corpului, (muşchiul deltoid fiind cel mai frecvent utilizat ca muşchi indicator, se poate însă fiind folosit oricare din muşchii corpului).

Dacă o afirmaţie este falsă sau o substanţă vătămătoare, muşchii se vor destinde rapid ca răspuns la comanda„Rezistă”, Aceasta arată că stimulul este negativ, neadevărat, nefavorabilvieţii sau că răspunsul este „nu”. Corpul îşi va reveni imediat după aceea şi se va întoarce la tensiunea musculară obişnuită.

Fără muzică de fond, subiectul având ochii închişi.

Examinatorul trebuie să formuleze „întrebarea” care urmeazăsă fie pusă sub forma unei declaraţii.

Incorect exemplu: „Persoana aceasta este sănătoasă?” Corect: „”Persoana este sănătoasă?”.

După rostirea afirmaţiei, examinatorul apasă brusc în jos, cu două degete, încheietura braţului întins,cu forţă moderată. Braţul va indica prin opunerea unei rezistenţe un „da”, fie se va înmuia, cedând, indicând un „nu este da” (este nu). Răspunsul este de scurtă durată şi soseşte imediat.

A doua metodă a „cercului O” poate fi executată de unul singur. Degetul mare şi cel mijlociu de la aceeaşi mână sunt ţinute strâns sub forma literei „o”, iar degetul arătător îndoit al celeilalte mâini este folosit pentru a ă încerca să le despartă.

A treia metodă foloseşte ridicarea unei greutăţi (cam 2 cărămizi) de pe o masă. Gândiţi la o imagine sau o declaraţie adevărată pe care doriţi să o calibraţi şi ridicaţi. Când afirmaţia e falsă, efortul de ridicare e mult mai mare.

Mai există şi alte metode, metoda radiestezică prin măsurarea cu ansa pe un raportor special proiectat cu o scară logaritmică cu un domeniu de la 1 la 1000, sau altele.

Punctul critic între pozitiv şi negativ, între adevărat şi fals sau între ceea ce este constructiv şi distructiv se situează la nivelul calibrat de 200. Tot ce se situează peste 200 este adevărat, îl face pe subiect să fie mai puternic, tot ce se situează sub 200 este fals, face ca mâna să aibă mai puţină forţă.

Testul kinesiologic nu poate fi utilizat pentru prevestirea viitorului; permisiunea de a pune întrebări poate fi refuzată. Toate evenimentele istorice sau curente permit întrebări. Răspunsurile sunt impersonale şi nu depind de sistemul de convingeri al examinatorului sau al subiectului testat.

Conştiinţa nu cunoaşte altceva decât adevărul, pentru că numai adevărul există. Ea nu va răspunde cu acurateţe la întrebările lipsite de integritate sau egoiste.

Se întreabă aşa: „Pe o scală a conştiinţei umane de la 1 la 1000, în care 600 indică iluminarea, aceasta……………..calibrează peste……………..(o valoare)”.

Sau: „Pe o scală aconştiinţei în care 200 reprezintă nivelul Adevărului, iar 500 nivelul iubirii,această afirmaţie calibrează peste…..(specificaţi o anumită valoare).

Sau: „În numele binelui suprem, pe o scală a conştiinţei de la 1 la 100, în care 600 indică iluminarea,aceasta…..calibrează peste….?”

Se poate obţine orice fel de informaţie despre orice a existat vreodată în timpul sau spaţiul prezente sau în trecut, aceasta depinzând de acordarea prealabilă a permisiunii. Răspunsul „nu” poate apare din motive karmice sau din alte cauze necunoscute.

Atât scepticismul(calibrează la 160), cât şi cinismul şi ateismul calibrează sub 200 deoarece reflectă prejudecăţi negative.

Unele persoane întrebuinţează o tehnică foarte simplă, care foloseşte corpul ce stă în poziţie verticală şi în repaus ca pe un pendul (înclinarea în faţă la adevăr şi înclinarea în spate la falsitate).

Acurateţea măsurării sporeşte cu nivelul conştiinţei (peste 400 se obţin calibrările cele mai precise). Abilităţile de obţinere de rezultate exacte la testele de calibrare a conştiinţei aduc persoanelor implicate în testare o creştere a nivelului conştiinţei.

Asupra valorilor Nivelului conştiinţei, deoarece fiecare persoană poate cădea într-un anume nivel, după efectuarea măsurătorii se poate citi din cartea „Transcenderea Nivelurilor deConştiinţă – Scara către Iluminare” a aceluiaşi autor, ce fel de persoană este reprezentată, cu calităţi, preocupări şi defecte.

 

Cu Iubire,

Sper să vă fie de folos!

2 thoughts on “PIRAMIDA CONȘTIINȚEI UMANE

  1. Pingback: Când voi avea un guvern fain? – Semințe de fericire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s